Procedurile Bowen

Pe parcursul unei sedinte, pacientii sunt pozitionati in asa fel incat musculatura sa ramana cat mai relaxata, pentru a permite o cat mai buna transmitere a informatiei declansate de miscarile Bowen. Configuratia unei miscari Bowen este urmatoarea : terapeutul isi pozitioneaza degetele pe varful corpului muschiului (pe creasta muschiului), sau al tendonului, sau al ligamentului. Degetele doar misca usor pielea, fara sa deranjeze tesutul de sub piele , deplasand-o catre marginea muschiului (de obicei spre laterala, pentru a executa apoi o miscare mediala). Tom Bowen, creatorul acestei tehnici , a descoperit ca atunci cand au fost executate miscari mediale asupra muschilor, acestia s-au relaxat, iar cand au fost executate miscari laterale, muschii au avut tendinta de a se contracta usor. Bowen numea miscarile laterale “miscari antagoniste”. Motivul pentru care cat mai multa piele se deplaseaza intr-o directie opusa miscarii pe care urmeaza sa o executam este acela ca muschiul trebuie sa realizeze deplasarea pe o distanta cat mai mare in timpul executarii miscarii propriu-zise. Dupa ce deplasam pielea in directie opusa, provocam muschiul pe laterala, aplicand presiune in acea zona, “deranjand” oarecum pozitia obisnuita de repaus a acelui muschi sau tendon.

Tragerea pielii in acest mod permite moleculelor de colagen, structurate sub forma unui lant, sa fie si mai mult intinse. Acest lant de molecule este deci intins in cel mai eficient mod posibil, si anume de-a curmezisul. Cercetarile au aratat ca intinderea de acest gen, transversala, creeaza un puternic curent piezoelectric (Shamos, M.H., 1967). Acest curent creat de miscarea Bowen, realizata transversal peste muschi, este suficient de puternic pentru a inlatura chiar si cea mai puternica restrictie posibila, ducand la eliminarea ei. Miscarea transversala a muschiului se numeste in Bowtech “provocare”, si este mentinuta pentru diferite perioade de timp (de la doua la douazeci de secunde), depinzand de locul unde este efectuata miscarea. Muschii mai mari au de obicei nevoie de provocari mai indelungate. La finalul acestei provocari, terapeutul mentine presiunea usoara aplicata asupra muschiului, tendonului sau ligamentului si “roleaza” lent cu degetele peste muschi sau tendon, completand astfel o miscare Bowen.

Miscarile Bowen sunt structurate in proceduri, care se adreseaza diferitelor zone ale corpului. Exista de asemenea si miscari specifice in anumite proceduri, miscari numite de Bowen “opritori” , sau “stoppers”. Aceste miscari izoleaza energetic o anumita zona, considera Tom Bowen, ceea ce permite muschilor din zona delimitata de actiunea “stopperilor” sa se relaxeze, sa se normalizeze (precum se elibereaza tensiunea intr-o banda elastica). Bowen a reusit sa stabileasca locatiile corecte si secventele de miscari prin combinarea estimarii vizuale cu intuitia, cu estimarea tactila (tensiunea tesutului, caldura, raceala si vibratia) si cu procesul incercarilor successive. Abilitatile lui de a aprecia corect , precum si experienta sa, l-au ajutat sa decida cate miscari trebuie executate inainte de a realiza o pauza. Daca nu exista nici o tensiune in muschi, se poate continua sedinta ; daca muschiul se simte a fi incordat sau in spasm, trebuie acordat corpului un timp mai lung.

Ca si remediile homeopatice, terapia Bowen se ofera in doze mici. Mai intai sunt executate doar cateva miscari (de obicei doua pana la patru, depinzand de procedura care este aplicata), iar apoi urmeaza o pauza de minimum doua minute, care sa ii permita corpului sa raspunda. Terapeutii trebuie sa astepte chiar si mai mult de doua minute, daca organismul pacientul are un raspuns puternic ; a adauga si alte miscari in timp ce corpul raspunde inca puternic la miscarile anterioare nu este intelept, deoarece aceasta atitudine nu tine cont de inteligenta innascuta a organismului uman. 

Terapeutii Bowtech Bowen au constatat, pe parcursul activitatii lor, un fapt uimitor : corpul uman are o extraordinara abilitate de a se vindeca singur, dar trebuie sustinut si ghidat in acest demers. Uneori pot aparea insa obstacole in aceasta auto-vindecare, deoarece corpul poate ramane “blocat” pe frecventa activitatii sistemului nervos simpatic.

Cercetatorul medic osteopat Irwin Korr a declarat ca atunci cand corpul se afla “blocat” in aceasta stare de hiper-inervatie simpatica, el nu se poate vindeca singur (Korr, I.M, 1979). Tehnica Bowen , asa cum s-a constatat stiintific, are efectul de a echilibra sistemul nervos autonom (Whitaker, J., 1997).

In videoclipul de mai jos puteti urmari un reportaj al Antena1 despre Tehnica Bowen.